Anca_IvanCreşterea acestor reptile ca animale de companie reprezintă un fenomen care, în ultimul timp, a luat amploare şi în România, mai ales în rândul adolescenţilor.

Pentru a avea un asemenea animal este nevoie să deţineţi câteva informaţii folositoare cu privire la: condiţiile de microclimat, hrană, stări fiziologice (năpârlire, hibernare), reproducere. De asemenea, trebuie să cunoaşteţi şi informaţii cu privire la specia pe care doriţi să o achiziţionaţi pentru că întreţinerea şerpilor prezintă particularităţi importante, în funcţie de specie.

Terariul reprezintă microclimatul în care şarpele îşi petrece cea mai mare parte a vieţii. În alegerea mărimii potrivite a acestuia se va ţine cont de dimensiunile pe care le va avea şarpele când ajunge la maturitate. Chiar dacă veţi cumpăra un şarpe tânăr trebuie să ţineţi cont că acesta va creşte destul de repede şi s-ar putea ca terariul să devină în scurt timp neîncăpator, ceea ce l-ar stresa foarte mult.

Amenajarea terariului se face în funcţie de cerinţele fiecărei specii în parte.

În linii mari, într-un astfel de habitat trebuie să satisfaceţi următorii parametri:

  • Temperatura. Majoritatea şerpilor de apartament preferă o valoare a temperaturii cuprinsă între 21-29 ̊ C , această valoare poate varia de la o specie la alta. Temperatura reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori de mediu. Ţinând cont că aceste reptile sunt animale cu sânge rece, ele sunt dependente de o sursă de căldură pentru a-şi menţine în limite normale temperatura corporală. Se preferă ca în terariu să se amenajeze două zone, o zonă caldă care să permită şarpelui să se încălzească şi o zonă mai rece care dimpotrivă să asigure pierderea de temperatură. Aceste două zone se vor monitoriza prin amplasarea a două termometre. Temperatura are un rol pozitiv şi în procesul de digestie.
  • Umiditatea reprezintă al doilea factor de mediu esenţial în viaţa şerpilor, aceasta se va monitoriza în permanență prin montarea pe pereții terariului a unui higrometru. Valoarea umidității este în general cuprinsă între 50-70 % în funcție de specie.
  • Așternutul trebuie să fie moale, neparfumat, ușor de curățat, să permită șerpilor să se ascundă. Acest substrat se va alege și în funcție de cerințele de umiditate ale speciei respective.
  • Un terariu bine utilat. Acests trebuie să includă plante, decoruri, diverse accesorii. În terariu trebuie să existe un loc care să servească drept adăpost, ramuri pentru speciile arboricole pe care șarpele să se odihnească.
  • Pietrele și decorurile trebuie să aibă suprafața ușor aspră pentru a facilita frecarea de ele și desprinderea pielii în timpul năpârlirii.
  • Iluminatul trebuie să asigure o perioadă de 10-12 ore de lumină pe zi.

Cu ce şi cum se hrănesc

www.hdnicewallpapers.comToate speciile de şerpi sunt carnivore. Şerpii nu mestecă prada ci o înghit, au capacitatea de a înfuleca hrană mult mai mare ca diametrul corpului lor.  Pentru o digestie uşoară se preferă totuşi ca diametrul prăzii să fie maximum de 1,5 ori mai mare decât diametrul corpului măsurat în punctul cel mai gros al corpului. O hrană prea voluminoasă poate fi regurgitată datorită dificultăţii digestiei.

Hrana poate consta în rozătoare de mici dimensiuni. Se pot oferi vii, dar pentru că există pericolul ca acestea să rănească şarpele până când sunt omorate, este de preferat ca rozătoarele să nu fie vii. O altă alternativă de hrănire este hrana congelată. În acest caz, este indicat ca hrana să fie oferită cu ajutorul unor pensete speciale şi nu administrată din mână pentru că şarpele poate confunda uşor mâna cu prada şi astfel există pericolul să fiţi muşcaţi.

Exemplarele tinere se hrănesc o dată sau de două ori pe săptămână iar şerpii adulţi la zece zile – două săptămâni.

Şi temperatura mediului ambiant joacă un rol important în procesul digestiei, o valoare uşor mai ridicată a acesteia, spre 29 ̊ C, are un efect benefic asupra digestiei. Din contră, în cazul unei temperaturi prea scăzute şarpele poate regurgita prada, digestia devenind ineficientă. Procesul digestiv presupune un consum foarte mare de energie. Sistemul digestiv al şarpelui este suprasolicitat cel puţin 48 h după ingestia hranei, astfel că după ce au mâncat, aceste animale intră într-o stare de latenţă, devenind inactivi. Este bine ca în această perioada să nu-i deranjăm pentru că  pot regurgita hrana.

Digestia este foarte eficientă la aceste vieţuitoare. Hrana este descompusă aproape în totalitate, doar produsele cornoase (păr, pene, gheare) sunt eliminate ulterior.

Năpârlirea, indicator al stării de sănătate

sarpe3Năpârlirea este un proces fiziologic, un indicator al stării de sănătate. Acest proces permite creşterea dar şi eliminarea paraziţilor sau a altor microorganisme de la nivelul pielii. În urma acestui process, pielea nouă îşi păstrează acelaşi colorit ca cea veche.

Înainte de năpârlire pielea devine opacă datorită unui strat de lichid care se interpune între vechiul strat de celule şi noul strat de piele. Odată ce noul strat de piele se dezvoltă complet, pielea veche nu mai este ferm ataşată şi începe să se desprindă cu uşurinţă.

Procesul de năpârlire începe progresiv de la cap spre coadă şi durează una-două săptămâni. La finele acestui proces pielea se desprinde într-o singură bucată.

Şerpii se vor freca de diverse decoruri de pietre, ramuri, pentru a uşura desprinderea pielii.

Înainte de năpârlire ochii şarpelui devin lăptoşi, se opacifiază. Pentru că vederea este în ceaţă, şarpele se simte mai vulnerabil şi prezintă o oarecare agresivitate în perioada de năpârlire. Deci, în această perioadă este bine să evitaţi contactul cu aceste animale. O altă problemă care ar putea survenii în perioada de năpârlirea ar fi desprinderea necorespunzătoare a pielii datorită.

De obicei, în această perioadă reptilele preferă să fie lăsate în pace. Foarte multe refuză hrana şi chiar ar fi bine să evitaţi să le daţi mâncare în această perioadă.

În terariu trebuie să asiguraţi un vas cu apă care să permită şarpelui îmbăierea dar şi hidratarea corespunzătoare. Umiditatea joacă un rol esenţial în desprinderea pielii.

Sunt situaţii mai puţin plăcute în care năpârlirea se produce defectuos datorită nerespectării condiţiilor de microclimat:

  • umiditate scăzută, pielea este uscată şi se desprinde greu,
  • temperatura neadecvată,
  • iluminat necorespunzător,
  • dar şi a unor stări patologice: subnutriţie, existenţa unor paraziţi la nivelul pielii, a unor traume.

Porţiunile de piele rămase ataşate pe corpul şarpelui trebuie desprinse. În caz contrar, acestea pot favoriza dezvoltarea micoorganismelor. Mai mult, aceste fragmente de piele rămase pe corpul şarpelui pot bloca circulaţia sângelui favorizând necroza ţesuturilor .

Şerpii tineri au un ritm de creştere rapid şi atunci năpârlirea se produce foarte des. Când ajung la maturitate, năpârlirea se produce cam de 2-4 ori pe an.

Cum se reproduc

Unii şerpi se înmulţesc prin ouă, alţii nasc pui vii.

Speranţa de viaţă a şerpilor în captivitate este mai mare decât în mediul natural variind între 10 şi 50 de ani, în funcţie de specie.

https://iubim-animalele.ro/wp-content/uploads/2015/01/sarpe.jpghttps://iubim-animalele.ro/wp-content/uploads/2015/01/sarpe-300x300.jpgÎntreabă specialistulșerpiCreşterea acestor reptile ca animale de companie reprezintă un fenomen care, în ultimul timp, a luat amploare şi în România, mai ales în rândul adolescenţilor. Pentru a avea un asemenea animal este nevoie să deţineţi câteva informaţii folositoare cu privire la: condiţiile de microclimat, hrană, stări fiziologice (năpârlire, hibernare), reproducere....
petexpo